Sari la conținut

Gheorghe Stoica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gheorghe Stoica
Date personale
Nume la naștereMoscu Cohn Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Dorohoi, Dorohoi, România Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Ambasador al României în Germania de Est Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Steaua Republicii Socialiste România
Ordinul „23 August”
Ordinul Muncii
Ordinul Tudor Vladimirescu[*]​
ordinul Victoria Socialismului[*]​
Partid politicPCR  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gheorghe Stoica, pe numele său real Moscu Cohn, (n. 20 iulie 1900, Dorohoi – d. 10 august 1976, București) a fost un activist și politician comunist român de origine evreiască, unul din fondatorii Partidului Comunist Român (PCR). În Procesul din Dealul Spirii a fost găsit nevinovat.

A fost instructor de partid din comitetul de grevă în timpul grevei de la Atelierele CFR Grivița.[1]

A fost activist în ilegalitate în rândurile Uniunii Tineretului Comunist (UTC), care l-a introdus pe Gheorghe Gheorghiu-Dej în mișcarea comunistă.

A servit ca ofițer politic în timpul Războiului Civil din Spania.[2] A revenit în România din Spania cu Divizia Horia, Cloșca și Crișan.[3] Gheorghe Stoica a fost deputat în Adunarea Deputaților (1946 - 1948) și deputat în Marea Adunare Națională. După Congresul al IX-lea al PCR din iulie 1965, Gheorghe Stoica a fost numit de Nicolae Ceaușescu ca membru în comisia de anchetă care avea ca scop analiza asasinatului judiciar comis asupra lui Lucrețiu Pătrășcanu în 1954. În acest context și în cadrul luptelor intestine din PCR, Gheorghe Stoica a reprezentat grupul de comuniști care s-au refugiat în URSS în decursul celui de al doilea război mondial și a căror tendință ideologică era mai puțin naționalistă.[4] De asemeni, Gheorghe Stoica a ocupat diferite funcții: șeful organizației de partid pe București, membru al Comitetului Central al PCR, membru în comisia de control a PCR.

A fost membru al CC al PCR/PMR (1948-1974) și al Comitetului Politic Executiv (1968-1974), prim-secretar al Comitetului orășenesc București al PCR/PMR (1950-1953), ambasador în Republica Democrată Germană (1953-1956), ocupând apoi mai multe funcții în aparatul de stat, până în 1969, când a fost numit director general al Direcției Generale pentru Consiliile Populare.

Distincții

[modificare | modificare sursă]
  • Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (24 decembrie 1952) „pentru lupta și munca duse în vederea făuririi, consolidării și prosperării Republicii Populare Române”[5]
  • Ordinul Muncii clasa I și medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (11 mai 1956) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și pentru participarea ca delegați la Congresul de înființare a Partidului Comunist din Romînia”[6]
  • Ordinul „23 August” clasa I (12 august 1959) „pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească, pentru contribuția activă la răsturnarea dictaturii militaro-fasciste și instaurarea regimului democrat-popular, pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[7]
  • Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite în opera de construire a socialismului”[8]
  • titlul de Erou al Muncii Socialiste din Republica Populară Romînă și medalia de aur „Secera și Ciocanul” (13 septembrie 1962) „pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în construirea socialismului”[9]
  • Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa I (30 aprilie 1966) „cu prilejul celei de-a 45-a aniversări de la înființarea Partidului Comunist din România, pentru îndelungată activitate în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului”[10]
  • Ordinul „Victoria Socialismului” (6 mai 1971) „pentru activitate îndelungată în mișcarea revoluționară, pentru contribuția deosebită la înfăptuirea politicii interne și externe a Partidului Comunist Român, la opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de-a 50-a aniversări a Partidului Comunist Român”[11]
  • Medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii” (26 decembrie 1972) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 25 de ani de la proclamarea Republicii”[12]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Raport final al Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste din România, București 2006, p45” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  2. ^ ibid p.46
  3. ^ ibid p. 660
  4. ^ ibid, p.103
  5. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române nr. 508 din 24 decembrie 1952 pentru conferirea Medaliei „A cincea aniversare a Republicii Populare Române”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, anul I, nr. 13, 29 decembrie 1952, p. 99.
  6. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 234 din 11 mai 1956 pentru conferirea ordinului „Steaua Republicii Populare Romîne”, a Ordinului Muncii”, a medaliei „Eliberarea de sub jugul fascist” și a „Medaliei Muncii” unor tovarăși, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul V, nr. 16, 26 mai 1956, p. 116.
  7. ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 179.
  8. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 390.
  9. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 740 din 13 septembrie 1962 pentru conferirea titlului de „Erou al Muncii Socialiste din Republica Populară Romînă” tovarășului Gheorghe Stoica, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul XI, nr. 19, 29 septembrie 1962, p. 174.
  10. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 338 din 30 aprilie 1966 pentru conferirea ordinului „Tudor Vladimirescu” clasa I, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul II, nr. 25, Partea I, 18 mai 1966, p. 156.
  11. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 169 din 6 mai 1971 privind conferirea ordinului „Victoria Socialismului”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VII, nr. 56, Partea I, joi 6 mai 1971, p. 346.
  12. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 518 din 26 decembrie 1972 privind conferirea medaliei „25 de ani de la proclamarea Republicii”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul VIII, nr. 159, Partea I, joi 28 decembrie 1972, p. 1356.
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gheorghe_Stoica&oldid=16910487