Aurel Jiquidi
Aurel Jiquidi | |
![]() Aurel Jiquidi, autoportret din anii 1930 | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 25 octombrie 1896 București, Regatul României |
Decedat | 4 februarie 1962 (66 de ani) București, România |
Părinți | Constantin Jiquidi Aglae Jiquidi |
Naționalitate | ![]() |
Ocupație | pictor grafician[*] ![]() |
Activitate | |
Domeniu artistic | grafică, pictură |
Pregătire | Școala de Arte Frumoase din București |
Premii | Premiul de Stat al Republicii Socialiste România |
Modifică date / text ![]() |
Aurel Jiquidi (n. 25 octombrie 1896, București – d. 4 februarie 1962, București) a fost un pictor și grafician român, fiul graficianului Constantin Jiquidi (1865 - 1899). Lucrările sale sunt inspirate din realitățile sociale ale primei jumătăți a secolului al XX-lea.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Aurel Jiquidi a urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București după care a studiat pictura la Paris și Roma (1920). După întoarcerea de la Roma, Jiquidi lucrează pentru publicațiile progresiste românești și creează desene dramatice cu temă antifascistă (cum sunt „Terorile războiului” și „Legionarii au fost aici” din anul 1936), precum și schițe cu scene care s-au întâmplat în realitate din timpul mișcării revoluționare din România. De asemenea, Aurel Jiquidi a realizat și o serie de desene referitoare la răscoala țărănească din 1907 și a ilustrat opere literare ale autorilor Ion Creangă și Mihail Sadoveanu. Aurel Jiquidi a fost premiat cu Premiul de Stat al Republicii Socialiste România.[1][2]
În perioada anilor 1920-1930, Aurel Jiquidi a practicat un desen cu ductul gros, cu hașurație amplă în toate direcțiile și cu reveniri expresive, nervoase și emotive pe contur. [1] Arhivat în , la Wayback Machine. George Oprescu menționa asemănarea tematică între lucrările lui Jiquidi și grafica comercială a vestitului caricaturist francez Francisque Poulbot.
A fost căsătorit cu Ana Jiquidi, artist decorator.[2]
Distincții
[modificare | modificare sursă]- titlul de Maestru emerit al artei din Republica Populară Romînă (15 mai 1957) „pentru merite deosebite în activitatea artistică, pedagogică, precum și în munca din alte domenii ale culturii”[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Aurel Jiquidi, TheFreeDictionary.com
- ^ a b George Oprescu, Aurel Jiquidi, Editura Meridiane, București, 1965
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 205 din 15 mai 1957 pentru conferirea titlurilor de „Artist al poporului din Republica Populară Romînă”, „Maestru emerit al artei din Republica Populară Romînă”, „Artist emerit al Republicii Populare Romîne”, precum și conferirea „Ordinului Muncii” și a „Medaliei Muncii” unor oameni de artă și altor lucrători din domeniul culturii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VI, nr. 16, 19 iunie 1957, p. 115.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- ro Galerie Arhivat în , la Wayback Machine.
- ro Fetiță șezând[nefuncțională]
- ro Un observator tandru, articol de Pavel Susara, Evenimentul Zilei, 7 septembrie 2007[nefuncțională]
- ro ArtIndex - Aurel Jiquidi
- ro Aurel Jiquidi - "O noapte furtunoasă" cu 16 litografii originale[nefuncțională]
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- George Oprescu: Aurel Jiquidi, Editura Meridiane, București, 1965
- Pavel Șușară: Lumea lui Aurel Jiquidi, Editura Monitorul Oficial, București, 2022, ISBN 978-606-035-084-2