|
 Oric�t de valoroase si de cautate ar fi capodoperele lui Francisco Goya, nu cred ca as putea accepta ca vreuna din lucrarile sale sa-mi decoreze un perete al odaii. Deznadejdea, macabrul si �ntunericul din spiritul uman sunt at�t de obsesive �n ciclurile principale ale acestui romantic cu ochi de filosof pesimist, �nc�t m-ar indispune. Deprimarea si ironia neagra sunt caracteristicile unui geniu al picturii spaniole, care a facut puntea spirituala �ntre Vel�zquez si Picasso.
Nascut la Fuendetodos (Aragon), �n 1746, Goya intra ucenic �ntr-un atelier de pictura la 14 ani, �n Zaragoza. Lucrarile sale emotioneaza si aprecierile nu mai contenesc. Pe atunci era dedicat temelor religioase si portretisticii. Nimeni nu banuia c�ta sensibilitate exista �n spiritul acestui pictor care va fi de doua ori respins la admiterea la Academia regala de arte frumoase – al carei director va deveni peste ani. Cu toatea acestea, recunoasterea talentului sau este pusa �n evidenta de bursele obtinute pentru studii �n Italia (la Roma si Parma). �ntors �n Spania, se casatoreste cu Josefa (fiica mentorului sau) si ajunge cunoscut �n cercurile regale. Primeste comenzi pentru palate din Madrid si Escorial si pentru catedrale. Totodata, personajele �naltei societati �i comanda permanent portrete. Devine protejatul Ducelui de Osuna si apoi pictorul regelui. Goya ar fi trebuit sa fie generos cu imortalizarea marilor nobili, �nsa din operele sale se desprinde un usor dispret fata de vanitatile si mediocritatea acestor personaje. Maestrul nu-si poate stap�ni ironia fata de cei cu „s�nge albastru”, desi era platit cu sume exorbitante. Anul 1792 aduce primele semne ale deprimarii artistului. O boala necunoscuta (probabil un virus) �i provoaca surzenia si maestrul patrunde treptat �ntr-o lume �ntunecata, din care pictorul nu poate vedea dec�t o realitate animata de vicii, prostie si amenintarea mortii. Asa se face ca �n 1799 apare primul sau ciclu de gravuri intitulat „Capricii” (80 la numar). Cel care poarta numarul 43 este celebra lucrare „Somnul ratiunii naste monstri”. Aceasta va fi emblema tuturor operelor sale ulterioare. Angoasa si tulburarile psihice ale pictorului vor contribui decisiv la atmosfera macabra si sarcastica cu care si-a epatat contemporanii. De altfel, soarta n-a fost deloc binevoitoare cu el. Invadarea Spaniei de catre Napoleon (pe care-l credea un spirit evoluat, atasat Revolutiei Franceze) a fost o crunta dezamagire si maestrul dedica dezastrului din tara sa ciclul „Ororile razboiului”. Artistul patriot �si impresioneaza publicul prin seria de lucrari care demasca violenta. Pe l�nga starea de nesiguranta si haos din tara sa, o alta lovitura �i ataca puternic psihicul: �i moare sotia (1812). Din ce �n ce mai bolnav, haituit de viziuni sordide si stari de dezechilibru psihic, maestrul se retrage �n Franta. Lucreaza �nsa frenetic si da la iveala ultimul ciclu al pesimistului incurabil: „Seria neagra”. Din aceasta lucrare se desprinde capodopera „Saturn devor�ndu-si copiii”, o aluzie si la conflictele interne din Spania. Si totusi, deosebim si o raza de lumina �n creatia sa. Este vorba despre enigmaticul „duet” de picturi Maja, dezbracata si imbracata (1800 si 1803). Ca si Mona Lisa, femeia este greu de identificat, poate ca era vorba despre iubirea lui trecatoare pentru ducesa de Alba...��Constientiz�ndu-si propria conditie umana precara, fizica si psihica, Goya se retrage �ntr-o singuratate profunda si moare la Bordeaux, la optzeci si doi de ani. PAUL IOAN
|
